Why do I like living in Doha, but not loving it

When I moved in Doha I didn`t know much about its culture and lifestyle. Although I did my research scrupulously and I came to realise that no research equals lived experience.

After a year in Doha, my enthusiasm doesn’t flow through my veins as in the first days, so I can make a realistic analysis about this city. Certainly I do like Doha for many reasons, nevertheless there is always a “but”.

1. The traditional souq full of spices, scarfs, coffee shops and street food cooked in large ovens which instil an archaic touch is something out of the regular city vibe, so it is one of the things I like about Doha.

2. The most amazing thing about Doha is that has access to the sea and, as I love the sea almost more than I love myself, you can imagine how happy I can be living in a city where I can go to the beach whenever it feels like it. Also the diversity of beaches is quite astonishing, not like Thailand, but still. You can have a five star experience on hotel beaches, which by the way it`s pure luxury, or you can enjoy wild beaches where man has not intervened at all. I like to do both 🙂

3. The Corniche is a pretty long waterfront promenade, extending for several kilometres with the Doha skyline in the background. I have never seen before a seafront as impressive as the Corniche, I even started jogging here because it felt like an experience I couldn’t miss. Sometimes the water, the skyscrapers, the lights, the city vibe and the coffee shop at the end of the road are everything I need.

4. One of the things I like the most about Doha is its cultural diversity. Doha is a bunch of expats from all over the world. It`s beyond interesting to understand how other cultures really are, different and in a basic way very similar. Bonus, there will always be somebody to teach you some good swears in a lot of languages.

5. The financial earnings are consistent, so you can earn a lot more money here than in other countries. I like to think about myself as a non-materialistic girl, but it`s definitely a convenient plus. On the same note, I have to admit that luxury around here is something that I have never experienced as I do now. Luxury cannot be isolated as a single experience like going to a nice restaurant, but rather a lifestyle. I like that a lot, but there is a part of me that senses the lack of authenticity.

6. I really like that I can enjoy almost 8 months of nice weather, sunbathing in the middle of December, but… and here starts “the buts” – in the summertime the weather is unbearable. I couldn`t imagine before what 45⁰ Celsius means. I like the heat and maybe I would`ve adapted, but combine that with an 80% humidity and even higher you get the recipe for a living hell. You can imagine that there is no chance surviving without the A/C on, so that`s why you might be always sick during the summer, nothing serious but very uncomfortable. Sometimes the AC noise makes my skin crawl 🙂 .

7. There are a few museums quite impressive that are worth mentioning, like Museum of Islamic Art and Sheik Faisal Bin Qassim Al Thani Museum. Here you can find more cool info about the cultural heritage of Qatar and even more. Most of the cultural heritage is about Islamic culture and less about Qatar, but it make sense considering that Qatar is an emerging civilisation in the middle of the desert.

8. The lack of wild green areas is a big inconvenient. Desert landscapes can be breathtaking, but I miss a lot the woods, the fresh air, the mountains, the autumn’s colours and the rain. Fun fact: in Doha it didn`t rain for almost a year.

9. The pollution is a big downside. There are a lot of cars due to the lack of public transportation, but soon enough they will improve that. Sometimes in the summertime, the sky is so grey that you barely see the Doha skyline, mainly because of the dust mixed with humidity.

Pe ce mai cheltuie oamenii bogați banii?

 

Oamenii sunt liberi să cheltuiască banii pe ceea ce doresc și ceea ce consideră ei ca îi face fericiți. Cu asta în minte, uite un fapt cel puțin interesant, specific țărilor din golf. E ceva obișnuit să vezi cele mai scumpe modele de mașini pe străzi și mi-am sucit gâtul luni de zile la rând admirându-le. Când toată lumea are mașini mișto, cum reușești să te diferențiezi, să-ți arăți statutul și să faci un statement în acest sens?

Oricât de ciudat ar suna, oamenii investesc sume enorme de bani în plăcuțele de identificare ale mașinilor și în numerele de telefon. Mai precis un qatarez a plătit aproximativ 3.5 milioane de lei pe un număr de indentificare din 3 cifre în urma unei licitații din luna mai 2016. În cadrul aceleași licitații, un set de plăcuțe negre a fost vândut cu aproape 15 milioane de lei, iar numerele 157 și 158 au fost vândute cu 1.3 milioane de lei fiecare,  după cum relatează dohanews.co. În Qatar plăcuțele de înmatriculare standard sunt formate din 6 cifre. Cam astea sunt cifrele pentru a cumpăra cifre.

Având acum o idee despre banii cheltuiți pe ceva atât de superficial, urmează întrebarea logică și prevzibilă „ de ce?”

1. Sunt aceleași motive pentru care și tu iți iei un număr preferențial la mașină. Faptul că nu plătești o avere este irelevant, atât timp cât noțiunea de valoare a banilor nu este aceeași.
2. Achiziția unui astfel de număr de identificare este clar o investiție bună pentru că îl poți vinde peste ceva timp la un preț mai bun. E chiar mai rentabil să investești în numere de înmatriculare decât în mașini.
3. Pentru că… statut. Odată cu statutul vine și puterea. Lucrurile încă funcționează așa prin multe alte locuri, nu doar aici. Faptul că în loc de diamante ai un numar de înmatriculare aparte este doar un context diferit. În fond, amândouă fac același lucru.
4. Gândim diferit și trăim diferit. În alte țări, alte lucruri sunt populare, prin urmare un qatarez nu va înțelege de ce americanii cheltuie sume semnificative de bani pe cartonașe cu jucatori de baseball.

Probabil te gândesti că o mașina cu puține cifre pe plăcuța de înmatriculare ar putea fi intimidantă pentru autorități, iar șoferii ajung să fie tratati diferit. Totuși eu am văzut mașini cu număr de identificare din 3 cifre oprite de poliție, așa că nu cred că acesta este unul din motive pentru care se achzitionează astfel de numere.

P.S. Dacă ești curios, uite un site unde se vând numere de înmatriculare și numere de telefon http://numbers.qatarsale.com/

Sheikh Faisal Bin Qassim Al Thani Museum

If you are in Doha, you know how hot it is and because of that, there are not many things to do during the day. We spend most of our time indoors and, because I am fed-up with hotel activities, I turned my attention to the museums.

In this regard, it`s a must to check out Sheikh Faisal Bin Qassim Al Thani Museum. It is located in Al Samriya at 22km west of Doha, about half an hour by car from central Doha. The visiting hours are Sunday to Thursday 9:00AM – 4:30PM; Saturday 9:00AM – 6:00PM; Friday 2:00PM – 6:00PM. You should also know that, during public holidays, it’s advisable to contact the museum regarding the visiting hours.

The museum is opened since 1998 thanks to Sheikh Faisal who is one of the most influential business leaders in Middle East. Besides that, he is a passionate art and artefacts lover and all the collections are open to the public due to the curiosity, enthusiasm and dedication of a one man.

Sheikh Faisal developed his passion into a duty to preserve important elements of cultural heritage, and so its collection grew to be the result of his travels throughout the Gulf region and across the world.

source: http://www.fbqmuseum.org

The building itself is a piece of art, made of local stone with traditional towers, quite different of what modern Doha looks like nowadays.

Within the museum you can distinguish a classic car collection, a display of the traditional ships they used to fish pearls, an amazing armory collection, traditional Arabic clothes, ceramics, fossils and old coins. To help others understand their culture, they have also set up a traditional Qatari house and an old hospital.

the traditonal hospital

So I eagerly visited the traditional Qatari house. I live in Doha since November and I didn`t have the chance to see how Qatari people used to live therefore it was a truthful insight into the past that I really enjoyed.

 

Qatari traditional house

Qatari traditional house

In the area where they created the old traditional hospital, I was very surprised to find an empty bottle of ancient Jägermeister. I knew this drink was initially a medicinal liquor, but somehow I didn’t really believe it. Now I do from the bottom of heart 🙂

The classic car collection is generous and breath-taking even for a person who`s not into these things. They are very well maintained, some of them even have the keys in the ignition or on the front seats like they’re just waiting to be taken out for a ride. You cannot get tired of admiring them and so I have many pictures, but I am only posting a few as a teaser 🙂

As you can tell from the above, the art and artefact pieces are diversified so, whoever you are and whatever you like, for sure you will find something here that you`ll definitely enjoy.

 

Phuket pe scooter

Vacanța în Thailanda a scos la iveala echilibrul perfect între noi doi, eu nicidecum fricoasă, ci doar cu simț de autoconservare mult prea dezvoltat, Emil pregătit să iasă din zona de confort cu orice ocazie, așa am ajuns călare pe un scooter în traficul aproape sinucigaș din Phuket, unde nici culoarea roșie a semaforului nu prea se respectă, unde mai pui că se conduce pe stânga, o provocare în plus pentru noi.

Alternativa la scooter era un tuk-tuk, un fel de taxi de vacanță, însă nu ne-a încântat, cu atât mai mult că pe scooter aveam libertatea de mișcare în ritmul nostru. Așa am descoperit întreaga insulă și faptul că cele mai frumoase plaje nu sunt în stațiuni, ci cele neștiute de majoritatea turiștilor, cu apă turcoaz, tulburată doar de valuri nervoase, nisip fin, curat și peisaje feerice.

 

Pe scooter, totul a fost despre călătorie și nu despre destinație, de cele mai multe ori, neștiind unde vom ajunge, prin urmare am avut parte și de peripeții. Am ajuns undeva pe la periferia orașului Phuket, în ideea de a găsi un drum pe lângă mare și l-am găsit. Am trecut printr-un sătuc cu drum de pământ cu case improvizate din stuf și haine despre care, mai târziu, am aflat că era un sat de pescari și că în Thailanda sunt numiți oamenii apei pentru că locuiesc lângă mare și trăiesc exclusiv din pescuit. Asta a fost o parte a Thailandei pe care nu mă așteptam să o văd, peisajul fiind ușor dezolant cu case dărăpanate, aspect murdar și o mulțime de câini. Nu știu ce i-a deranjat exact, poate izul naiv de turist european, zgomotul provocat de scooter sau roțile învârtindu-se, cert este că visarea noastră cu ochii deschiși a fost brutal întreruptă de o haită nevrotică de câini. Pe drumul de pământ plin de gropi, lighioanele prindeau mai multă viteză decat scooter-ul, așa că au ajuns la picioarele noastre într-o clipită, moment în care eu și Emil am ridicat ambele picioare la nivelul capului, reușind să ne păstrăm echilibrul la viteză foarte mică. Imi imaginez că arătam caraghios drept urmare, pe marginea drumului localnicii râdeau în hohote chemându-i și pe alții să asiste la spectacol. Am scăpat cu bine, fără nicio zgârietură, iar la final, deși ne tremurau genunchii de emoție ne-am felicitat  reciproc pentru abilitățile acrobatice.

Ne-am continuat traseul mai curajoși ca niciodată și astfel am descoperit un drum șerpuit, printr-o pădure tropicală, umbrit de vegetația luxuriantă și plin de priveliști panoramice, iar pauzele de sorbit dintr-o nucă de cocos au fost un deliciu. Drumul duce către statuia lui Budha, înaltă de 45 m și cu o circumferință de 25 m la bază, fiind vizibilă aproape de oriunde de pe insulă. Templul de la statuia lui Budha este încă în construcție și contra unei donații simbolice, iți poți lăsa amprenta pe o placă de marmură care va fi folosită la construirea acestuia. Mii de cărămizi și plăci de marmură sunt pline de mesajele emoționante ale celor care au trecut pe aici, ceea ce oferă locului o încărcătură vibrantă. Liniștea locului, din când în când, este spartă de adierea vântului dând glas clopoțeilor agățați pe lângă templu, iar sunetul angelic te face să închizi ochii și să respiri adânc mirându-te cât de simplă e fericirea.

Tot pe scooter am descoperit și Grădina Botanică Phuket, fiind pe departe cea mai frumoasă grădina pe care am văzut-o până acum, un veritabil paradis tropical. M-am plimbat alene prin grădina de orhidee,  grădina de cactuși, pe lângă lacul cu nuferi, am privit îndelung pești colorați și agitați și am zăbovit la o casă făcută din bambus, iar cea mai impresionantă experiență a fost o alee îmbrățișată de copaci tropicali cu rădăcini aeriene ce atârnau feeric în calea mea. Grădina este imensă așa că am petrecut acolo aproape 3 ore și nici macar n-am apucat să gândesc că m-aș odihni puțin, când în fața mea a răsărit o cafenea, un loc răcoros cu înghețată, suc de cocos rece și cafea.

Stațiunile din Phuket nu m-au impresionat, le-am găsit murdare, aglomerate și câteodată urât mirositoare, iar din toate plajele aferente stațiunilor, Plaja din Katanoi a fost cea pentru sufletul meu. Liniște, câteva umbrele, înconjurată de stânci în laterale, apă limpede și turcoaz și valuri ce m-au obosit cât să dorm ca un bebeluș în fiecare noapte. În schimb mâncarea a fost delicioasă în orice local din Phuket, dar v-am mai povestit despre asta aici.

 

Ceea ce mi-a displăcut cel mai tare în Phuket au fost elefanții legați în lanțuri pe marginea drumului pentru a atrage turiști cu scopul de a cumpăra un safari. Oricât mi-aș fi dorit să experimentez asta, am refuzat să contribui în vreun fel. Am refuzat să vizitez templele cu tigrii, unde pentru o sumă modică îi poți mângâia și te poți juca cu puii. Cel mai probabil acei tigrii sunt sedați doar ca tu să-i poți mângâia, ceea ce mi se pare extrem de crud. Mărturiesc că a fost tentant și  îmi doresc foarte mult să smotocesc un pui de tigru, însă nu cu acest preț.

Cât despre acomodare, noi am evitat resort-urile pentru că sunt mult mai scumpe decât un hotel simplu și nu-ți oferă o experiență reală, luxul reușind să standardizeze și să diminueze specificul thailandez. Noi am vrut să explorăm cât mai mult, să cunoaștem și să înțelegem stilul de viață așa cum este el, dar și să ne bucurăm de un oarecare confort și astfel am găsit un hotel, Sugar Marina Surf, cu niște servicii impecabile, curat, cu mic dejun bogat și piscină. E adevarat că am cercetat minuțios înainte, am citit părerile celor care au stat acolo, iar prețul pe noapte este aproape un chilipir în comparație cu experiența.

 

Între peisaje feerice, mâncare delicioasă si insule paradisiace, cel mai mult am apreciat localnicii. În ciuda nivelului de trai scăzut, rar am vazut oameni atât de plini de viață și sincer fericiți. Pentru încă o dată, printe multe alte dăți,  am înțeles ca fericirea nu este în lucruri, ci în oameni și în experiențe.

 

 

Bucătăria thailandeză

De fel nu sunt vreo gurmandă, mănânc cât îmi trebuie și din cauza unor întâmplări neplăcute evit să experimentez la acest capitol. Emil, la polul opus, deși pațit și el de multe ori, e gata oricând să încerce cele mai ciudate feluri de mâncare. În stilul astă, de obicei, eu  sfârșeam satisfăcută cu cartofii mei prajiți, iar Emil mai înfometat ca înainte.

În Thailanda mi-a trebuit doar o dată curajul să încerc mâncarea lor, iar în secunda doi ne întreceam în cele mai bizare alegeri și astfel, chiar după prima masă am stabilit că nu vom comanda același fel de mâncare.

Judecând după aspect, mâncarea locală nu mi se pare grozavă, mai toate felurile arătând ca o tocăniță nereușită, însă de la prima îmbucătură m-am îndrăgostit. La început am fost sceptică pentru că bucătaria thailandeză conține ingrediente pe care eu nu le agreez precum: curry, ierburi puternic aromatizate, sosuri picante și fructe gătite în combinație cu carne de pui sau porc, dar aici am înțeles cu adevărat cât de important este echilibrul aromelor și cum cantitatea potrivită a fiecarui ingredient este de fapt unul din secretele unei mese excepționale. Astfel, m-am mai descoperit un pic pentru că înainte de Thailanda credeam cu tărie că știu ce-mi place și ce nu. În spirit de glumă, mai mult sau mai puțin, am spus stop prejudecăților culinare și i-am dat curry-ului gloria ce i se cuvine.

Supa de cocos ușor dulceagă și cremoasă cu legume tăiate în bucăți mari mi-a surprins papilele gustative încât mi-am simțit ochii mărindu-se cât toată fața de mirare, iar acum a devenit unul din felurile mele preferate de mâncare.

Puiul cu fructe la tigaie a fost o combinație uimitoare, gustul dulce-acrișor al fructelor cu carnea de pui bine facută, toate gramadă clocotind într-un sos ușor picant a fost neașteptat de gustos, iar de cele mai multe ori nu prea am știut ce am mâncat pentru că nu toate meniurile erau traduse în engleză, însă datorită valului de turiști ruși erau traduse în rusă. Emil mai bunghește vreo câteva cuvinte în rusă, dar nu l-am crezut pe cuvânt.

Recunosc, poate am făcut exces cu mâncarea și nici nu terminam bine de mâncat că deja ne gândeam la următoarea masă, dar am înotat și ne-am plimbat mult, așa că a existat un echilibru. De altfel, am mâncat și foarte multe fructe exotice pe care le găsești mai peste tot, dar în Thailanda fiind coapte în ritmul lor natural, sunt foarte dulci și zemoase, iar shake-urile de fructe sunt garantat naturale pentru că adesea am văzut cum le preparau. Piesa de rezistență pentru mine a fost sucul de cocos direct din cochilia lui și bonus, după ce sorbi și ultima picătură, poți scobi cocosul de pe margine. Mi-a plăcut atât de tare încât prima dată am reușit performanța de a bea/mânca trei nuci de cocos la rând.

 

Am încercat multe localuri și restaurante pentru că n-am mâncat niciodată în același loc și am rămas surprinsă de faptul că oriunde mănânci în Phuket, de la carturile cu mâncare de pe stradă, taverne în nisip ascunse de turistul de resort până la restaurantele hotelurilor, mâncarea a fost întotdeauna delicioasă și localnicii zâmbitori cu fața și cu sufletul.

Înconjurați de atâtea bunătăți m-am gândit că dacă aș avea de ales, ultima mea masă ar fi totuși o friptură de porc cu cartofi la cuptor și murături în sare, asta pentru că o găsesc ca fiind cea mai satisfăcătoare mâncare, genul acela de masă care te face să te mângâi pe burtă la final. Daca ai avea de ales, care ar fi ultima ta masă?

What groceries get you around here…

A few days ago, I did some shopping in one of the Monoprix stores in Doha for the first time and it definitely won’t be the last. I enjoyed shopping there as much as you can in a store because it was well organized and I could easily find lots of goodies and products with Easter theme which is rare in Doha, bearing in mind that they don’t celebrate Easter.

The coolest part is yet to come. When I paid the bill, the cashier gave me two free tickets to the 9^th Artistic Gymnastics World Cup Series at Aspire Dome to be held on the 26^th of March. In order to receive the two free tickets, you have to spend in their stores a minimum amount of QAR 100 (approx. 100 lei). A very small price for an amazing, educational experience.

At first I thought the cashier handed me some flyers in order to advertise some silly unneeded products, or some stickers to collect until I’ll die hoping to win something frivolous so I rolled my eyes looking for a trash bin where I could throw them away.

At a second glance I realized that the flyers were actually tickets to an artistic event, the kind of event that I’ve never had the opportunity to watch live.

As an environment lover I also appreciated the fact that they placed my groceries in recyclable paper bags which is not a usual habit around here. In most of the other stores a lot of plastic bags are used for groceries – they are placing only one or two products in a bag even when it’s not necessary so you end up with drawers full of plastic.

Qatar is well known for its sport activities, but good quality cultural events are rare. I never thought to buy the tickets myself or to even search the internet to find this kind of events, so Monoprix came to my rescue offering me a cool opportunity.

Keep up the good work Monoprix! I applaud your initiative!

Facts about Qatar / Part 2

Qatar pentru mine reprezintă locul unde am ieșit din zona de confort pe toate planurile și locul unde fiecare fapt mărunt îmi amintește că lucrurile se desfășoară diferit.

Lista lucrurilor interesante despre Qatar pe care poate nu le știai continuă.

Nu poți cumpăra sau deține proprietăți. Ca niște mici afaceriști ce zac în noi, eu și Emil am considerat posibilitatea de a achiziționa o proprietate în Doha. N-am ajuns să aprofundăm ideea pentru că elanul ne-a fost tăiat când ne-am documentat și am realizat că legile din Qatar permit expaților să achiziționeze proprietăți, doar dacă 51% din proprietate este deținută de un qatarez. Aceleași procente și reguli se aplică dacă vrei să-ți deschizi o afacere.

După ce am realizat unde sunt, i-am aplaudat în gând. Sunt foarte naționaliști și unde mai pui că sunt mari șanse ca proprietatea achiziționată să mustească de petrol și gaze.

Qatar este o țară sigură pentru turiști și locuitori. Este cea mai linistită țară din Orientul Mijlociu. Incidentele violente sunt foarte rare și se poate lăuda cu o flexibilitate socială foarte mare pentru un stat arab.

Criminalitatea este scăzută și nu se fură,  nici măcar dacă o pot face cu ușurință pentru că pedepsele sunt foarte aspre. Nu numai o dată am văzut cum oamenii își lasă mașinile deschise cu motorul pornit sau la terase își lasă gențile și telefoanele pe masă nesupravegheate. Bărbații nu îndrăznesc să abordeze femei pe stradă și contrar miturilor sunt foarte civilizați în raport cu femeile.

Pentru că simt nevoia unei comparații, în Romania nu îndrăzneam nici măcar să las geanta la vedere în mașină de teamă ca nu cumva să tenteze. Am mai uitat din mecanismele de apărare, pe care prin propria experiență le-am învățat și mi-am pierdut din vigilență pentru că în Doha mă simt mai în siguranță ca niciodată.

Semnele de circulație sunt personalizate. Asta dovedește încă o dată că sunt foarte naționaliști. Cred totuși că raționamentul este să își facă vizibilă cultura și religia chiar și cu această ocazie. M-am amuzat teribil când am văzut semnele de circulație personalizate, iar “Atenție vaci!” devine “Atenție cămile!”

Am râs copios în sinea mea gândindu-mă oare dacă simbolurile de femei și bărbați de la toalete sunt similare. Din fericire sunt clasicele simboluri, femeia cu fustă și bărbatul în pantaloni.

Qatar va fi gazda cupei mondiale Fifa în 2022.  Au existat și vor mai fi o grămadă de discuții  și controverse pe acest subiect. Un oficial Fifa chiar a susținut prin 2014 că de fapt ar fi imposibil să aibe loc cupa mondială în Qatar pentru că nu ar putea să asigure o bună desfăsurare a evenimentului din cauza căldurii.

Totusi, oficialii din Qatar au găsit o soluție și au reușit mutarea competiției  pe timpul iernii, de pe 21 noiembrie până pe 18 decembrie când temperaturile sunt suportabile.

Stadioanele construite pentru acest eveniment sunt eco-friendly, proiectate să consume puțină energie, astfel vor funcționa pe energie solară pentru a alimenta aerul condiționat.

Unii vor spune că este o risipă de bani cu privire la construirea stadioanelor, însă cred că arhitectura este uimitoare și apreciez inventivitatea. Creditul pentru arhitectură îi este atribuit firmei germane Albert Speer & Partners.

 

 

 

Se consumă alcool cât vrei și când vrei tu.  Într-o țară musulmană, fiind împotriva religiei, este bine știut că alcoolul și consumul de carne de porc este ilegal. În Qatar este ilegal pentru musulmani și într-adevar nu poți servi alcool la orice terasă, cafenea sau restaurant, însă pentru expați lucrurile stau altfel.

Este necesar să deții un permis pentru a cumpăra alcool, însă procesul de obținere a permisului este relativ simplu. Odată obținut ai acces la singurul magazin din Qatar ( Qatar Distribution Center) și poți cumpăra alcool în limita unei sume de bani, în funcție de salariu. Limita este mai mult decât rezonabilă.

Deși este singurul magazin ce distribuie carne de porc și alcool poți găsi o varietate generoasă de produse alcoolice. Din păcate nu pot afirma același lucru și despre produsele din carne de porc pe care le găsești doar congelate.

Este foarte importantă discreția, așa că produsele nu trebuie să fie vizibile, prin urmare ți se depozitează în cutii opace închise sau pungi negre.

Ca expat poți consuma alcool la terasele, barurile și cluburile din incinta hotelurilor. Sunt numeroase astfel de locații, iar prețurile nu sunt prea mari. Pe un cocktail poți plăti de la 35 de lei până la 100 lei, dar au foarte multe oferte Happy Hour ce înjumătățesc prețurile.

Nu am fost niciodată în situația în care aș fi vrut să beau o bere dar nu am avut cum sau unde. Mai mult decât atât barurile și terasele din cadrul hotelurilor îți oferă o experiență completă  de 5* într-un ambient plăcut cu muzică bună.

 

Facts about Qatar/ part 1

De când locuiesc în Doha, am auzit și întâlnit o grămadă de situații cel puțin ieșite din comun. E bine știut că într-o tară arabă și musulmană, mentalitatea este diferită de cea a occidentalilor și lucrurile se fac altfel.

Iată câteva lucruri interesante despre Qatar pe care poate nu le știai.

Săptămâna începe duminică și se termină joi. Aproape o lună nu am fost sigură în ce zi a săptămânii suntem fără să consult calendarul. Vinerea era cea mai fericită zi din săptămână ce anticipa 2 zile de ce vrei tu, însă acum strig cât mă ține gura Thank God is Thursday.

Este mai scump să-ți cumperi un meniu de la KFC decât să-ți faci plinul la mașină. Nu-ți imagina că un meniu de la KFC este prea scump, ci combustibilul este ridicol de ieftin, aprox. 1 leu / litru de benzină standard. Ca și consecința, Qatarul este plin de mașini dulap sau mașini super sport ce consumă enorm. Parcă ar fi Mamaia pe mult mai mulți metri pătrați.

Doar 5% din sol poate fi utilizat pentru agricultură. Majoritatea produselor alimentare sunt importate din Spania, Italia, Dubai, Arabia Saudită și India. De multe ori fructele și legumele nu sunt destul de coapte, termenul de expirare este foarte scurt sau uneori mâncarea nu are niciun gust. Eu aș fi implementat un sistem asemenea unor sere ce ar fi făcut agricultura posibilă pentru că putere financiară există, însă acum se pare că îi preocupă finalizarea orașului ce mustește de opulență.

În Qatar este monarhie absolută. Există o constituție de principiu, însă emirul este cel care decide pe toate planurile. Emirul este un fel de rege, așa că orice fel de jignire, caricatură sau ironie la adresa acestuia se pedepsește cu închisoarea pe viață. De ziua Qatarului, 18 decembrie, emirul se mai îndură de câțiva și le iartă pedeapsa eliberându-i din închisoare, însă îi expulzează. Primul meu gând a fost că oamenii trebuie să fie nemulțumiți, însă m-am înșelat.

Aproape 14% din qatarezi sunt milionari în dolari. Iată de ce oamenilor nu prea le pasă de libertatea de exprimare. Ca principiu înțeleg importanța democrației, însă ca un popor să fie fericit n-are nevoie decât de un nivel de trai satisfacător. Atâta timp cât oamenii sunt mulțumiți de stilul de viață, nu simt nevoia de a-și critica conducătorul.

Qatar este cea mai bogată țară din lume cu un venit brut pe cap de locuitor de 145.894 dolari în 2015. Prosperitatea statului arab atrage ca un magnet imigranții, expații ajungând să reprezinte aproape 85% din populație. Prin urmare majoritatea locuitorilor provine din culturi diverse, ceea ce înseamnă că o simplă discuție poate deveni cel puțin interesantă dacă intrebi de unde ești.

Cel mai interesant aspect de până acum este diversitatea culturală. Cu toate acestea Qatarul reușește să-și păstreze identitatea și cultura, iar expații, deși reprezintă un grup majoritar se adaptează stilului de viață și culturii specifice.

Abaya à la Dolce & Gabbana

Mi-a fost imposibil să nu remarc că femeile arabe au o înclinație spre brand-uri de renume în materie de genți, pantofi și bijuterii, cu atât mai mult cu cât Doha este locul în care magazinele exclusiviste înfloresc.

Săptămâna aceasta Dolce & Gabbana a lansat o colecție de abaya și hijab în care au reușit să creeze piese grozave fără să submineze semnificația unor astfel de ținute. Era și cazul! Nu m-am putut abține și am vizitat magazinele marilor branduri din Doha și am constatat că cele cu adevărat interesate să achiziționeze astfel de produse, de fiecare dată, sunt femei arabe.

D&G a făcut cea mai deșteaptă mișcare, se simțea nevoia ca un brand exclusivist să acorde atenție și în acest sector.

Sunt de părere că motivul din spatele colecției este potențialul financiar al Orientului Mijlociu și mai puțin faptul că până acum acest segment a fost discriminat de marii creatori.

Conform Forbes, în anul 2015, în Orientul Mijlociu s-au investit până la $8,7 miliarde în produse de lux ca încălțăminte, genți și bijuterii față de 2014 unde s-au cheltuit $6.8 miliarde.

În fond acest tip de îmbrăcăminte simbolizează modestia și nimic din D&G nu indică asta, însă pantofii extravaganți strecurați pe sub abaya neagră și accentele cu cristale Swarovki de pe mâneci au diminuat demult acest efect. Până la urmă linia tradițională se păstrează, doar că e de firmă.

Îmi place mult că au folosit accente florale în culori tari, buline și faptul că au ales materiale ușoare. Dar ce să nu-ți placă la D&G?!

 

Prietenii mei

Eu și Emil am realizat că e din ce în ce mai greu să cunoaștem oameni de calitate, din aceia pe care îi putem numi prieteni, cu atât mai mult de când ne-am mutat în Doha.

Mi-am închipuit că venind aici, avem o provocare în acest sens, dar cât de greu poate fi să găsești niște oameni cu care să împarți aceeași mentalitate, aceleași  plăceri și obiceiuri? Mai greu decât crezi…

Poate diferența de cultură, poate faptul că ne-am maturizat și suntem mai selectivi decât înainte, poate că suntem mai ursuzi, însă oricare ar fi motivele, cu certitudine, pot spune că nu-mi mai fac prieteni cu aceeași ușurință ca în liceu.

Am socializat mai aprig ca niciodată, am învățat să accept mentalități diferite, să respect credințele și opiniile altora și cu toate astea m-am ales cu niște cunoștințe, fără scânteie, bune de o cafea și atât. Sunt eu însumi și tot cu o cafea mă aleg…

Tocmai datorită diferenței culturale (că sunt multe de ascultat și multe de spus) mă așteptam la conexiuni rapide, dar mulți oameni au discuții de oameni mari, pe cand eu și Emil nu ne luăm prea mult în serios. Fenomenul se întâmplă de ceva timp, cand toți se maturizau într-un fel pe care eu nu-l înțelegeam, dar să mi-l și asum.

Am rămas cu oameni frumoși în viața mea, puțini, dar buni și prea departe. În toiul nopții, cu un zâmbet larg, am întâmpinat 2 prieteni vechi, într-un aeroport plin de oameni cu același zâmbet.

 

Pe străzi, în cafenele, în recepții de hoteluri râdeam, vorbeam, glumeam romanește și doar noi înțelegeam!

Și a fost acel revelion în 4, unde eram toți tineri și frumoși într-o țară în care alcoolul este ilegal, însa noi aveam open bar. Și ne-am distrat, ne-am distrat până mi s-au tocit tocurile, până când n-a mai contat și nici n-am gândit un revelion într-o rochie fără dres, cu vise tinere strigate într-o piscină, dimineața devreme.

De Crăciun am vrut zăpadă, lumini festive, un fular mult prea mare și gros ce miroase a iarnă, că în tricou cu soarele în ceafă nu prea seamănă a sărbătoare. Spiritul Crăciunului a ajuns la noi chiar în Ajun, pe când mâncam salate cu pește în loc de sarmale și priveam o dracena pe post de pom de Crăciun, când cei de acasă printr-un mesaj audio, ne-au colindat. Au cântat în cor “Florile dalbe” și am recunoscut vocea fiecăruia în parte. A fost pe repeat o vreme.

 

Cu așa familie și prieteni să tot plec prin lume pentru că ei mă fac să mă simt acasă!

La mulți ani plini de aventură și înțelepciune!